Într-o zi, un băieţel s-a dus la scoală.
Băieţelul era mic, iar scoala era mare.
Dar când băieţelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o usa direct din curte, a fost foarte fericit, iar scoala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.
Într-o dimineaţă, când băieţelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen.” “Grozav”, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea mult să deseneze. Stia să deseneze o mulţime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenuri si vapoare…si si-a scos cutia cu creioane colorate si a început să deseneze.
Dar profesoara a zis: ”Asteptaţi, nu începeţi încă” si a asteptat până i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.
“Acum o să desenam flori”, a zis profesoara. “Grozav”, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să deseneze flori si a început să deseneze flori frumoase, si le-a colorat în rosu, portocaliu si albastru.
Dar profesoara le-a spus copiilor: “Asteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi”, si a desenat o floare rosie cu o tulpină verde. “Acum puteţi începe”, a zis profesoara.
Băieţelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea lui. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei.
Dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei. Era rosie cu o tulpină verde.
Într-o altă zi, când băieţelul intrase în clasă prin usa din curte, profesoara le-a spus copiilor: “Azi o să facem ceva din argilă” “Grozav”, si-a zis băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Stia să facă tot felul de lucruri din argilă: serpi si oameni de zăpadă, elefanţi si camioane,… si a început să frământe bucata de argilă. Dar profesoara a zis: “Staţi, nu sunteţi gata să începeţi”. Si a asteptat pană ce toţi copiii au fost gata.
“Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. “Grozav”, s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să facă farfurii.
Si a început să facă farfurii de toate formele si mărimile.
Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptaţi, vă arăt eu cum să faceţi”. Si le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. “Asa, acum puteţi începe”, a zis profesoara.
Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei, si apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă făcută de profesoară, dar n-a spus un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de
argilă din care a făcut o farfurie adâncă si mare ca cea făcută de profesoară.
Şi foarte curând, băieţelul a învăţat să astepte, să privească şi să facă lucruri ca cele făcute de profesoară.
Şi foarte curând, n-a mai făcut nimic de unul singur.
Şi s-a întâmplat într-o zi, ca băieţelul si familia lui să se mute într-o altă casă, într-un alt oras.
Şi băieţelul a trebuit să meargă la altă scoală. Scoala nouă era si mai mare, şi nu avea nicio usă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niste trepte înalte si să meargă de-a lungul unui coridor lung, până ajungea în clasa lui.
În prima zi de scoală, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen” “Grozav” si-a zis băieţelul, si a asteptat să spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic. S-a plimbat doar prin clasă.
Când a ajuns lângă băieţel, i-a spus: “ Tu nu vrei să desenezi?”
“Ba da “, a zis băieţelul. “Ce desen să facem?”
“Nu stiu până nu-l faci” a zis profesoara.
“Cum să-l fac?” zise băieţelul.
“Cum îţi place ţie”, răspunse ea.
“Să-l colorez cum vreau eu?”, a mai întrebat băieţelul.
“Cum vrei tu” a fost răspunsul ei.
“Daca toţi aţi face acelasi desen, si l-aţi colora la fel, cum să stiu eu cine l-a făcut?”
“Nu stiu”, zise băieţelul si a început să deseneze o floare rosie cu tulpina verde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu